Autostopiștii adâncului

În adâncurile din sud-estul Oceanului Pacific, cercetătorii au observat o asociere neobișnuită între două animale de mare adâncime foarte diferite.

Au văzut mici crustacee asemănătoare creveților agățându-se de corpul unor păianjeni marini uriași, părând că folosesc aceste animale mult mai mari drept mijloc de transport.

Observațiile au fost publicate în revista Ecologie. Studiile realizate de-a lungul marginii Chile sugerează că acest comportament ar putea fi mai mult decât o simplă întâlnire întâmplătoare.

O întâlnire neașteptată

Animalele mai mici erau amfipode din specia Mesopleustes abyssorum. Gazdele lor, mult mai mari, erau exemplare de păianjen marin uriaș din specia Colossendeis colossea.

Echipa condusă de Jorge Pérez-Schultheiss, cercetător la Muzeul Național de Istorie Naturală din Chile, a observat această asociere în timp ce explora fundul oceanului cu submersibilul telecomandat SuBastian.

Prima întâlnire a avut loc într-un canion submarin stâncos și abrupt, la o adâncime de 3.155 de metri. Două amfipode mai mari se agățaseră de apendicele senzoriale și reproductive ale păianjenului marin, în timp ce o femelă mai mică se prinsese de partea posterioară a unuia dintre picioarele lungi folosite pentru deplasare.

Animalele nu păreau să se odihnească pur și simplu pe gazdă. Ele păreau să fie fixate strâns de aceasta, ceea ce ar putea indica faptul că era important pentru ele să mențină un contact permanent cu păianjenul marin aflat în mișcare.

Comportamentul a reapărut

O singură observație ar fi putut fi considerată cu ușurință o coincidență. Patru zile mai târziu, însă, cercetătorii au întâlnit din nou aceeași asociere. A doua observație a avut loc la aproximativ 225 de kilometri de primul loc, la o adâncime de 2.698 de metri. Două amfipode mai mari se agățaseră de un alt păianjen marin uriaș.

Amfipodele se fixau cu ajutorul unor formațiuni lungi, asemănătoare unor gheare, aflate la capătul membrelor. Deoarece comportamentul a fost observat în locuri situate la distanțe mari unul de celălalt, cercetătorii consideră posibil ca această asociere să fie relativ frecventă în această zonă din sud-estul Oceanului Pacific.

De ce fac autostopul?

Oamenii de știință nu știu încă exact ce beneficii obțin amfipodele călătorind pe păianjeni marini, însă au fost propuse mai multe explicații posibile. Una dintre cele mai evidente ar putea fi deplasarea. Mesopleustes abyssorum înoată slab, astfel că fixarea de un animal aflat în mișcare l-ar putea ajuta să parcurgă distanțe mai mari pe fundul oceanului decât ar putea acoperi pe cont propriu.

Păianjenii marini ar putea servi și drept puncte mobile de întâlnire. Într-un habitat atât de vast, în care indivizii pot fi răspândiți pe suprafețe mari, asocierea cu aceeași gazdă ar putea facilita întâlnirea amfipodelor cu potențiali parteneri. Protecția ar putea juca și ea un rol. Dacă se fixează de un animal mult mai mare, amfipodele ar putea fi mai greu accesibile pentru unii prădători.

Obținerea hranei ar putea reprezenta, de asemenea, un factor. Marea adâncă este un mediu în care sursele de hrană sunt limitate și distribuite neuniform. Călătorind împreună cu o gazdă aflată în mișcare, micile crustacee pot ajunge în zone în care există mai multe particule de hrană plutitoare sau depuse pe fundul oceanului.

Viața din adâncuri rămâne un mister

Descoperirea este cu atât mai remarcabilă cu cât, la asemenea adâncimi, există foarte puține posibilități de observare directă. O mare parte din ceea ce știu oamenii de știință despre animalele de mare adâncime provine din exemplare colectate cu plase sau alte instrumente de prelevare. Acestea pot oferi numeroase informații despre anatomia și genetica animalelor, însă nu surprind neapărat comportamentul lor în mediul natural.

Submersibilele robotizate precum SuBastian le permit cercetătorilor să observe în mediul natural relațiile dintre animale și să descopere fenomene care altfel ar rămâne ascunse.

Studiul nu demonstrează deocamdată că amfipodele caută în mod intenționat păianjenii marini și nici că această asociere le oferă un avantaj măsurabil pentru supraviețuire.

Cercetătorii spun că vor fi necesare observații suplimentare pe teren, studii de genetică populațională și cercetări asupra ecologiei hrănirii pentru a stabili dacă este vorba despre un contact întâmplător, o strategie de dispersie sau o adaptare specială la viața din adâncurile oceanului.

Deocamdată, observațiile arată cât de multe lucruri rămân încă nedescoperite în adâncurile oceanului. Chiar și un mic crustaceu agățat de piciorul unui păianjen marin poate dezvălui o relație ecologică pe care oamenii de știință nu au documentat-o niciodată înainte.