Hrana leilor

Leii în sălbăticie urmează un ritm imprevizibil. După o vânătoare de succes, aceștia pot petrece ore întregi hrănindu-se înainte de a se odihni pentru perioade extinse.

Următoarea lor masă depinde de oportunitățile de vânătoare, creând cicluri naturale de activitate intensă, mâncare și recuperare. Pentru leii care trăiesc în grădini zoologice, programele de hrănire sunt de obicei mai previzibile.

Acum, cercetătorii australieni au descoperit că introducerea carcaselor întregi de animale într-un program de hrănire gestionat cu grijă poate încuraja comportamente asemănătoare cu cele observate în sălbăticie. Descoperirile, publicate în revista Applied Animal Behaviour Science, ar putea ajuta facilitățile de protecție a faunei să dezvolte practici de hrănire mai naturale.

De ce contează obiceiurile de hrănire

Leii sălbatici mănâncă rar la aceeași oră în fiecare zi. Modelele lor de hrănire depind de disponibilitatea prăzii, de succesul la vânătoare și de competiția din interiorul grupurilor sociale. Atunci când este prins un animal mare, leii își petrec mult timp sfâșind, trăgând și consumând carcasele acestuia. Aceste activități implică efort fizic și comportamente asociate cu ecologia lor naturală.

Diete zoo sunt proiectate pentru a satisface cerințele nutriționale, dar pregătirea și livrarea hranei pot reduce oportunitățile pentru aceste activități. Cercetătorii au vrut să înțeleagă dacă introducerea carcaselor întregi ar putea influența modul în care leii captivi se comportă pe tot parcursul ciclurilor lor de hrănire.

În cadrul experimentului Australian

Studiul a fost realizat de Universitatea Adelaide și Parcul Safari Monarto din Australia de Sud. Oamenii de știință au observat trei lei africani adulți masculi timp de trei luni, comparându-și comportamentul înainte și după ce carcasele întregi au fost introduse într-un program existent de hrănire festin-și-înfometare. În timpul fazei experimentale, animalele au primit aproximativ 200 de kilograme de carcase, furnizate la fiecare nouă zile.

Hrana a rămas disponibilă timp de până la trei zile. Opt camere infraroșii au înregistrat continuu leii, permițând cercetătorilor să studieze comportamentul lor pe parcursul zilei și al nopții. Această monitorizare detaliată a relevat schimbări care se extind mult dincolo de momentele în care hrana a fost furnizată pentru prima dată.

Leii au petrecut mai mult timp mâncând

Cea mai semnificativă diferență a implicat durata hrănirii. În zilele în care carcasele întregi erau disponibile, leii au petrecut de aproape de trei ori mai mult timp mâncând comparativ cu comportamentul lor obișnuit de hrănire. De asemenea, s-au implicat mai frecvent în a sfâșia, trage și manipula hrana, activități care seamănă cu cele efectuate de lei sălbatici după o vânătoare de succes.

Cercetătorul principal Lesia Hryhorenko de la Universitatea Adelaide a explicat că hrănirea cu carcase întregi oferă beneficii care depășesc nutriția, deoarece le permite leilor să desfășoare comportamente de hrănire naturale importante pe perioade mai lungi. Rezultatele sugerează că modul în care hrana este prezentată poate influența semnificativ activitatea animalului.

Un ritm zilnic mai natural

După mesele substanțiale, leii au petrecut mai mult timp odihnindu-se și recuperându-se. Pe măsură ce a progresat perioada de înfometare, activitatea lor a crescut din nou treptat. Acest model repetitiv de hrănire, odihnă și mișcare reînnoită asemăna cu ciclurile naturale documentate în populațiile de lei sălbatici. Descoperirile indică faptul că programele de hrănire pot influența comportamentul pentru mai multe zile, făcând observația pe termen lung particular de importantă.

Ce se intâmplă cu stresul și agresiunea?

Cercetătorii au examinat și mișcarea în cerc, un comportament repetitiv uneori asociat cu anticiparea sau frustrarea la carnivorele captive. Chiar dacă mișcarea în cerc a crescut ușor în timpul studiului, nu a devenit constant mai frecventă pe măsură ce leii treceau mai mult timp fără hrană. În schimb, creșterile au fost asociate cu evenimente previzibile, inclusiv sosirile îngrijitorilor și mișcarea între zonele de incintă.

În mod important, cercetătorii nu au observat o creștere a agresiunii sau perturbarea relațiilor sociale ale leilor în timpul evenimentelor de hrănire cu carcase.

Ce inseamnă acestea pentru grădinile zoologice

Profesorul asociat Alexandra Whittaker a subliniat că strategiile de hrănire ar trebui evaluate pe întregul ciclu de hrănire deoarece schimbările comportamentale pot continua timp de zile după o masă. Cu toate acestea, studiul a implicat doar trei lei masculi la o singură facilitate, limitând modul în care constatările sale pot fi aplicate în mod extensiv.

Cercetările viitoare ar putea examina grupuri mai mari și ar putea combina observațiile comportamentale cu indicatorii fiziologici ai bunăstării. Pentru moment, rezultatele sugerează că rutinele de hrănire concepute cu gândire ar putea oferi leilor captivi mai multe oportunități de a-și exprima comportamentul natural, ajutând grădinile zoologice să înțeleagă mai bine nevoile acestor prădători puternici.