Broaștele, în pericol

Broaștele râioase Yosemite se confruntă cu un risc neașteptat după prima iarnă de viață.

Un studiu a arătat că proporția exemplarelor tinere infectate cu o ciupercă periculoasă crește de la aproximativ 23% înainte de iarnă la peste 90% primăvara, după ieșirea din adăposturile subterane.

Descoperirea ar putea contribui la îmbunătățirea măsurilor de conservare a acestei specii amenințate din California.

O ciupercă ce afectează amfibienii

Broaștele râioase Yosemite se confruntă cu o provocare neașteptată în prima lor iarnă de viață. Cercetările sugerează că infecțiile provocate de o ciupercă răspândită în rândul amfibienilor devin mult mai frecvente după ce aceste animale ies primăvara din adăposturile subterane.

Descoperirile scot în evidență o etapă mai puțin cunoscută din ciclul de viață al acestei specii și ar putea ajuta echipele de conservare să îmbunătățească măsurile de protecție a acestor animale vulnerabile.

O ciupercă ce afectează amfibienii

Ciuperca Batrachochytrium dendrobatidis, cunoscută sub abrevierea Bd, infectează amfibienii prin intermediul pielii. Infecțiile severe pot perturba funcții esențiale ale organismului, inclusiv reglarea echilibrului hidric și a nivelului de săruri, provocând probleme grave de sănătate.

Bd a contribuit la declinul populațiilor de amfibieni din întreaga lume. Broaștele râioase Yosemite reprezintă o preocupare deosebită pentru specialiștii în conservare, deoarece trăiesc într-o zonă restrânsă din Munții Sierra Nevada, în California, și sunt clasificate drept specie amenințată.

Aceste broaște se reproduc în bălți puțin adânci în lunile mai calde. Când temperaturile scad, se adăpostesc sub pământ și intră în brumație, o perioadă de activitate redusă care poate dura câteva luni.

Ce au descoperit cercetătorii

Cercetătorii au studiat broaștele râioase Yosemite în șase zone cu pajiști, în perioada 2021–2023. Au colectat peste 1.800 de probe pentru a analiza modul în care infecțiile variază în funcție de anotimp și de etapa de dezvoltare a animalelor.

Echipa a prelevat cu grijă probe de pe pielea broaștelor, folosind tampoane speciale pentru a verifica prezența ciupercii Bd. Comparând exemplarele tinere testate înainte de prima perioadă de repaus din timpul iernii cu cele examinate primăvara, după ieșirea din adăposturi, cercetătorii au putut evalua diferențele dintre ratele de infectare.

Înainte de iarnă, aproximativ 23% dintre broaștele tinere testate au avut rezultate pozitive. După iarnă, proporția a depășit 90%.

Această creștere accentuată a fost observată în mai multe locuri și în ani diferiți.

De ce ar putea crește rata infectării?

Oamenii de știință iau în considerare mai multe explicații posibile. Broaștele tinere ar putea intra în adăposturile subterane cu un nivel scăzut al infecției, greu de detectat prin testare. În timpul perioadei de repaus, ciuperca s-ar putea înmulți până când prezența ei devine mai ușor de identificat după ieșirea animalelor la suprafață.

O altă posibilitate este transmiterea ciupercii între broaștele care împart aceleași adăposturi subterane. Contactul apropiat dintre animale în lunile de iarnă ar putea contribui la ratele mai ridicate de infectare observate primăvara.

Deocamdată, niciuna dintre aceste explicații nu a fost confirmată. Studierea adăposturilor este dificilă, deoarece acestea pot rămâne acoperite de zăpadă perioade îndelungate.

Cercetătorii trebuie să înțeleagă și modul în care schimbările sezoniere ale activității broaștelor și ale răspunsului lor imunitar influențează evoluția infecției.

Studiile viitoare ar putea clarifica dacă această creștere se datorează în principal faptului că infecțiile devin mai ușor de detectat, transmiterii ciupercii între animale sau unei combinații a celor două mecanisme.

Ce înseamnă descoperirile pentru conservare

Rezultatele ar putea influența modul în care echipele de conservare gestionează populațiile de broaște râioase Yosemite. Un program de reintroducere desfășurat în colaborare de Grădina Zoologică din San Francisco și Serviciul Parcurilor Naționale din Statele Unite s-a orientat către eliberarea unui număr mai mare de exemplare mature, în locul celor mai tinere.

Creșterea broaștelor până la o vârstă mai înaintată înainte de eliberare necesită timp și resurse suplimentare. Totuși, această abordare le-ar putea ajuta să depășească o etapă vulnerabilă a dezvoltării înainte de a reveni în mediul natural.

Cercetarea sugerează că perioada de repaus din timpul iernii este esențială pentru înțelegerea infecțiilor fungice la exemplarele tinere de broască râioasă Yosemite. Proporția exemplarelor infectate a crescut brusc după prima iarnă, deși motivele acestui fenomen rămân neclare.

Prin investigarea condițiilor din adăposturile subterane și monitorizarea broaștelor tinere pe tot parcursul anului, cercetătorii ar putea obține informații valoroase pentru viitoarele programe de conservare.

Înțelegerea acestei etape mai puțin cunoscute a ciclului de viață ar putea contribui la îmbunătățirea măsurilor de protejare a unei specii amenințate și la susținerea supraviețuirii sale pe termen lung.