Trandafiri albaștri

De generații întregi, trandafirii albaștri au captivat imaginația oamenilor, însă obținerea lor a reprezentat o provocare științifică majoră. Trandafirii au în mod natural o varietate de culori, dar particularitățile lor biologice fac dificilă obținerea unei nuanțe cu adevărat albastre.

Cercetătorii din Japonia au reușit să dezvolte trandafiri cu o nuanță violet-albăstruie mai pronunțată, combinând producerea pigmenților cu un alt element important: molecule aproape incolore care contribuie la intensificarea culorii albastre.

De ce sunt atât de greu de obținut trandafirii albaștri

Culoarea florilor depinde în mare măsură de pigmenți, care absorb anumite lungimi de undă ale luminii și le reflectă pe celelalte. O categorie importantă este reprezentată de antocianine, responsabile pentru numeroase nuanțe de roșu, violet și albastru întâlnite la flori.

Un pigment numit delfinidină contribuie la coloritul albastru al mai multor flori care cresc în mod natural. Trandafirii nu dispun însă, în mod natural, de mecanismele biologice necesare pentru a produce acest pigment în același mod.

Din acest motiv, metodele tradiționale de încrucișare a plantelor nu au reușit să obțină trandafiri cu o culoare distinct albastră.

Cele mai recente cercetări propun o abordare mai amplă. În loc să se concentreze exclusiv asupra pigmenților pe care îi poate produce un trandafir, oamenii de știință au investigat modul în care alți compuși prezenți în petale influențează culoarea finală.

Rolul moleculelor care intensifică nuanța

Unele flori albastre care cresc în mod natural utilizează compuși numiți copigmenți, care intensifică sau modifică aspectul pigmenților existenți. Acești compuși pot fi aproape incolori atunci când sunt analizați separat, dar interacționează cu moleculele colorate, făcând nuanța rezultată să pară mai profundă sau mai albastră.

O categorie relevantă este cea a flavonelor C-glicozilate. Trandafirii nu produc în mod natural combinația de pigmenți albaștri și compuși auxiliari necesară pentru a obține efectul observat la anumite flori albastre.

Pentru a afla dacă această combinație ar putea funcționa și în cazul trandafirilor, cercetătorii de la Suntory Global Innovation Center au testat diferite combinații de pigmenți și copigmenți.

Experimentele au arătat că anumite asocieri pot intensifica nuanța albastră.

Metoda prin care cercetătorii au obținut noua culoare

Cercetătorii au introdus patru gene implicate în producerea compușilor necesari într-un trandafir cu petale roz deschis. Una dintre gene a ajutat planta să producă pigmenți albaștri, în timp ce celelalte trei au contribuit la formarea moleculelor auxiliare aproape incolore.

Petalele rezultate au acumulat malvidină, un pigment înrudit cu cei responsabili pentru nuanțele albastre și derivat din delfinidină, alături de un copigment numit izoorientină. Împreună, acești compuși au dat florilor o nuanță violet-albăstruie.

Echipa a observat și o legătură între cantitatea de copigmenți și intensitatea culorii: petalele care conțineau cantități mai mari din acești compuși auxiliari aveau tendința de a prezenta o nuanță mai albastră.

Rezultatele au fost prezentate în august 2026, la cel de-al 32-lea Congres Internațional de Horticultură, desfășurat la Kyoto, în Japonia.

Cercetarea demonstrează că nuanța unei flori depinde de mai mult decât simpla prezență a unui anumit pigment. Interacțiunile dintre diferite molecule joacă, de asemenea, un rol important.

Testarea stabilității culorii

Obținerea unei culori spectaculoase reprezintă doar o parte a procesului. Cercetătorii trebuie să stabilească și dacă aceasta rămâne constantă pe măsură ce plantele cresc în condiții diferite.

În timpul testelor efectuate în sere din Japonia, trandafirii obținuți prin modificare genetică și-au păstrat aspectul violet-albăstrui timp de șapte ani.

De asemenea, testele în câmp deschis desfășurate în Columbia au demonstrat că nuanța a rămas stabilă pe parcursul a trei ani.

Ce înseamnă descoperirea pentru cercetările viitoare

Metoda bazată pe copigmentare ar putea avea aplicații și dincolo de cultivarea trandafirilor. Este posibil ca și alte plante ornamentale să nu dispună în mod natural de combinația de pigmenți și molecule auxiliare necesară pentru a produce anumite culori.

Înțelegerea modului în care acești compuși interacționează le-ar putea oferi cercetătorilor noi posibilități de a obține nuanțe florale inedite.

În loc să se concentreze exclusiv asupra producerii pigmenților, oamenii de știință pot studia și compoziția chimică a petalelor, care influențează aspectul final al florilor.

Noii trandafiri violet-albăstrui demonstrează felul în care o înțelegere mai aprofundată a chimiei plantelor poate contribui la depășirea limitărilor naturale privind culoarea florilor. Prin combinarea unui pigment adecvat cu molecule auxiliare aproape incolore, cercetătorii au obținut o nuanță pe care metodele anterioare au încercat fără succes să o reproducă.

Rezultatul nu reprezintă încă un trandafir de un albastru pur, dar oferă o direcție promițătoare pentru cercetările viitoare.

Mai mult decât atât, studiul demonstrează că nuanțele florilor apar în urma unor interacțiuni complexe între compușii prezenți în petale, deschizând noi perspective pentru dezvoltarea plantelor ornamentale.