Zbor eficient

Zborul poate părea una dintre cele mai mari consumatoare de energie modalități de deplasare pentru animale.

Totuși, un studiu internațional revoluționar sugerează că anumite păsări se pot deplasa prin aer mai eficient decât animalele care înoată prin apă.

Cercetătorii de la Institutul Max Planck pentru Comportamentul Animalelor și Universitatea Swansea au descoperit că starea atmosferei influențează considerabil cantitatea de energie necesară zborului.

Publicate în revista în octombrie 2026, rezultatele pun sub semnul întrebării ipotezele tradiționale despre deplasarea animalelor și arată în ce fel păsările valorifică forțele naturale pentru a economisi energie.

De ce unele păsări zboară mai eficient

În mod tradițional, oamenii de știință au considerat înotul cea mai eficientă formă de deplasare a animalelor din punct de vedere energetic, urmat de zbor și alergare. Totuși, aceste comparații s-au bazat în mare parte pe experimente de laborator care nu au luat în calcul influența curenților naturali de aer.

Noua cercetare demonstrează că unele păsări pot parcurge distanțe extraordinare cu un efort fizic remarcabil de redus. Secretul constă în zborul planat, o tehnică prin care păsările folosesc curenții ascendenți de aer în loc să bată continuu din aripi.

Profitând de aceste condiții atmosferice, anumite specii își pot menține altitudinea și pot parcurge distanțe considerabile, economisind energie.

Condorii și lebedele dezvăluie diferențele

O comparație deosebit de interesantă a vizat condorii andini și lebedele trompetist. Ambele păsări cântăresc aproximativ 11 kilograme, însă necesarul lor energetic în timpul zborului diferă considerabil. Cercetătorii au descoperit că un condor andin poate parcurge un kilometru folosind doar o cincime din energia necesară unei lebede trompetist. Explicația constă în diferențele dintre tehnicile lor de zbor.

Condorii se bazează în mare măsură pe curenții ascendenți de aer și își bat aripile doar în aproximativ 0,1% din timpul petrecut în zbor. În schimb, lebedele trompetist își bat aripile în aproximativ 99% din timpul de zbor. Prin urmare, deși au o masă corporală similară, cele două specii suportă costuri energetice foarte diferite.

Ce a descoperit cercetarea

Echipa internațională a analizat date de monitorizare colectate pe parcursul a 17 ani, provenite de la 850 de păsări și lilieci din 38 de specii. Cercetătorii au combinat măsurătorile cu datele accelerometrelor pentru a diferenția bătăile de aripi mari consumatoare de energie de zborul planat, mai economic.

De asemenea, au examinat patru ani de observații radar care au acoperit 12 categorii de dimensiuni ale animalelor zburătoare mai mici. Acest set amplu de date le-a permis oamenilor de știință să compare eficiența deplasării între specii, în condiții reale de mediu.

Șapte specii de vulturi au parcurs împreună peste 4,3 milioane de kilometri, bătând din aripi doar între 0,1% și 7% din timpul petrecut în zbor. Rezultatele au arătat că păsările planatoare mai grele se bazau, în general, mai puțin pe bătăile active ale aripilor, ceea ce le permitea să parcurgă distanțe cu un consum energetic mai redus.

De ce zborul eficient are limite

Deși zborul planat permite economii substanțiale de energie, el aduce și anumite dificultăți. Păsările mari care depind de curenți de aer favorabili nu pot alege întotdeauna când sau în ce direcție să se deplaseze. Mișcările lor sunt influențate de condițiile vântului și de disponibilitatea curenților ascendenți.

Speciile care se bazează pe bătăi continue ale aripilor consumă mai multă energie, dar se pot deplasa într-o gamă mai largă de condiții atmosferice.

Acest lucru evidențiază un compromis important între economisirea energiei și menținerea flexibilității. Pentru păsările planatoare, deplasarea eficientă depinde adesea de aflarea în locul potrivit la momentul potrivit.

Ce ar putea însemna schimbările climatice

Rezultatele ar putea contribui și la o mai bună înțelegere a modului în care modificarea tiparelor meteorologice influențează deplasarea animalelor. Schimbările sistemelor de vânt și ale curenților ascendenți ar putea afecta traseele folosite de păsări, distanțele parcurse și energia necesară migrației.

Cercetătorii sugerează că modificările condițiilor atmosferice ar putea influența, în timp, locurile în care animalele zburătoare își stabilesc populațiile.

Studiul evidențiază cât de strâns depinde fauna sălbatică de forțele mediului, adesea invizibile de la sol. Înțelegerea acestor relații i-ar putea ajuta pe oamenii de știință să anticipeze schimbările viitoare ale migrației păsărilor și să elaboreze strategii de conservare mai eficiente.

Descoperirea oferă o perspectivă nouă asupra zborului: pentru unele animale, atmosfera din jur reprezintă o resursă naturală esențială de energie.