Semințe rezistente

Incendiile de vegetație pot distruge peisaje întregi, lăsând în urmă plante carbonizate și ecosisteme afectate.

Totuși, sub suprafața solului, unele semințe ar putea avea o capacitate neașteptată de a rezista la căldură intensă și de a începe să crească din nou.

Cercetătorii de la Universitatea din Canterbury, Noua Zeelandă, au descoperit că anumite specii de plante native pot supraviețui la temperaturi de până la 80°C. Într-un caz surprinzător, expunerea la căldură a stimulat chiar germinarea semințelor.

Publicate în revista în octombrie 2026, rezultatele ar putea contribui la o mai bună înțelegere a modului în care vegetația nativă se reface după incendiile de vegetație.

De ce au studiat cercetătorii semințele rezistente la foc

Incendiile de vegetație reprezintă o preocupare tot mai importantă pentru mediul înconjurător din Noua Zeelandă, ridicând întrebări despre capacitatea ecosistemelor native de a se reface.

Cercetătorii au vrut să afle dacă semințele îngropate în sol pot rezista temperaturilor atinse în timpul incendiilor. Echipa a comparat mai multe plante native cu specii introduse, originare din medii în care incendiile sunt mai frecvente.

Inițial, oamenii de știință se așteptau ca plantele introduse să demonstreze o rezistență mai mare la căldură, datorită expunerii lor evolutive la incendii frecvente. Totuși, rezultatele au evidențiat diferențe neașteptate între specii.

Plantele native demonstrează o rezistență surprinzătoare

Una dintre cele mai interesante descoperiri a vizat specia nativă , un arbust înrudit cu măturile, cunoscut local sub numele de mākaka. Semințele sale au supraviețuit încălzirii în laborator până la 80°C, iar expunerea la aceste temperaturi a stimulat efectiv germinarea.

Acest lucru sugerează că, uneori, căldura poate contribui la depășirea condițiilor care împiedică semințele să înceapă să crească. O altă plantă nativă, kōwhai, a supraviețuit, de asemenea, la temperaturi de până la 80°C.

Totuși, spre deosebire de mākaka, încălzirea nu a întrerupt starea de latență fizică provocată de învelișul dur al semințelor, ceea ce înseamnă că acestea nu au fost stimulate să germineze.

Aceste diferențe arată că supraviețuirea la căldură și capacitatea de a răspunde prin germinare sunt două abilități biologice distincte.

De ce unele semințe nu pot supraviețui

Alte specii native s-au dovedit considerabil mai vulnerabile. Cercetătorii au descoperit că semințele de māhoe, tī kōuka, cunoscută și sub numele de arborele de varză, și matagouri au fost distruse de expunerea la temperaturi ridicate.

Acest lucru sugerează că incendiile intense pot distruge semințele păstrate în sol, reducând șansele de regenerare naturală. În zonele în care aceste plante sunt răspândite, refacerea vegetației poate depinde de plantele care supraviețuiesc sau de semințele aduse din habitatele învecinate.

Rezultatele evidențiază de ce diferite specii native pot reacționa foarte diferit la același incendiu de vegetație.

Plantele invazive au un avantaj

Studiul a evidențiat și rezistența remarcabilă la căldură a drobului, o plantă invazivă introdusă în Noua Zeelandă. Semințele acesteia au supraviețuit la temperaturi de până la 100°C, cea mai ridicată temperatură testată de cercetători.

În plus, expunerea la temperaturi de 60°C sau mai mari a stimulat germinarea prin întreruperea stării de latență a semințelor. Acest lucru explică de ce drobul apare frecvent în număr mare după incendii.

Capacitatea sa de a supraviețui încălzirii intense și de a germina ulterior îi poate oferi un avantaj competitiv față de vegetația nativă mai vulnerabilă. În consecință, incendiile de vegetație ar putea favoriza răspândirea plantelor invazive în anumite peisaje.

Ce înseamnă aceste rezultate pentru refacerea pădurilor

Descoperirile oferă informații valoroase pentru specialiștii în conservare care lucrează la refacerea ecosistemelor afectate. Înțelegerea speciilor ale căror semințe supraviețuiesc la căldură ar putea ajuta la anticiparea schimbărilor în comunitățile vegetale după incendii.

Totuși, experimentele au fost realizate în condiții controlate de laborator. Incendiile reale implică temperaturi variabile, durate diferite de încălzire, adâncimi distincte ale solului și condiții de mediu diverse.

Prin urmare, sunt necesare cercetări suplimentare pe teren pentru a determina în ce măsură aceste rezultate reflectă în mod fidel incendiile naturale. Pentru ecosistemele native din Noua Zeelandă, descoperirea oferă o imagine mai detaliată asupra supraviețuirii și regenerării plantelor.

Unele plante ar putea avea o rezistență naturală mai mare decât se presupunea anterior, în timp ce altele ar putea avea nevoie de sprijin suplimentar pentru conservare, pe măsură ce riscul incendiilor de vegetație crește.