Câinii asociază sunetele?

De obicei, sunetele sunt percepute prin auz, nu prin văz. Cu toate acestea, creierul uman asociază adesea anumite sunete cu forme vizuale specifice.

O formă rotunjită poate părea potrivită pentru un cuvânt cu un sunet blând, în timp ce o formă cu unghiuri ascuțite poate părea mai potrivită pentru un sunet perceput ca fiind tăios.

Noi cercetări sugerează că și câinii domestici ar putea face asocieri similare, oferind indicii suplimentare despre modul în care animalele procesează informațiile prin intermediul diferitelor simțuri.

O legătură surprinzătoare între sunet și văz

Acest fenomen este cunoscut sub numele de efectul Bouba–Kiki. În studiile realizate pe oameni, participanții asociază frecvent cuvântul inventat „Bouba” cu formele rotunjite, iar „Kiki” cu cele unghiulare. Aceste cuvinte nu au un înțeles prestabilit, ceea ce sugerează că anumite caracteristici ale sunetelor pot fi asociate în mod natural cu anumite trăsături vizuale.

Cercetătorii au vrut să afle dacă această asociere apare și la câini. Studiul, publicat în 2026 în revista științifică Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences, a analizat reacțiile câinilor de companie atunci când auzeau cele două sunete inventate și priveau diferite forme.

La cercetare au participat 70 de câini domestici, iar studiul a fost coordonat de Eleonora Biffi și colegii săi. Întrebarea principală a fost dacă animalele manifestă o preferință constantă pentru anumite forme, în funcție de sunetul redat în apropierea lor.

Desfășurarea experimentelor

Cercetătorii au realizat două experimente. La primul au participat 51 de câini, alături de stăpânii lor. Fiecare animal a fost pus în fața a două ecrane pe care erau afișate forme negre: una cu margini rotunjite și alta cu unghiuri ascuțite.

Prin intermediul unor difuzoare, cercetătorii au redat în mod repetat unul dintre cele două sunete, „Bouba” sau „Kiki”, în timp ce câinii priveau ecranele. În prima parte a fiecărei probe, stăpânii au menținut câinii orientați spre ecrane.

O cameră a înregistrat comportamentul animalelor, permițând cercetătorilor să analizeze care dintre ecrane le atrăgea atenția.

După perioada de observare, câinii au avut libertatea de a se deplasa și de a explora zona. Astfel, echipa a putut analiza reacțiile animalelor și dincolo de simpla observare a direcției privirii.

Al doilea experiment a inclus alți 19 câini. De această dată, stăpânii au purtat căști prin care ascultau muzică, astfel încât să nu poată auzi sunetele folosite în timpul testului.

Această modificare a ajutat la eliminarea unei posibile surse de influență: stăpânii și-ar fi putut influența involuntar animalele prin mișcări sau alte semnale subtile dacă ar fi știut ce sunet era redat.

Ce au dezvăluit reacțiile câinilor

În ambele experimente, câinii au petrecut semnificativ mai mult timp privind formele rotunjite atunci când era redat sunetul „Bouba” și formele ascuțite atunci când auzeau „Kiki”.

Acest tipar sugerează că animalele asociau caracteristicile sunetelor cu diferite forme vizuale.

În perioada de explorare liberă din primul experiment, câinii au petrecut, de asemenea, mai mult timp examinând forma cu unghiuri ascuțite în timp ce era redat sunetul „Kiki”.

Totuși, în al doilea experiment, aceeași preferință nu a fost observată în timpul explorării libere.

Această diferență este importantă. Ea sugerează că asocierea era mai evidentă în modul în care câinii priveau formele decât în comportamentul lor ulterior de explorare.

Prin urmare, rezultatele trebuie interpretate cu prudență și nu ar trebui considerate o dovadă că animalele înțeleg sunetele exact în același mod ca oamenii.

Ce înseamnă aceste rezultate pentru cunoașterea animalelor

Oamenii presupun adesea că interpretarea simbolică a sunetelor necesită abilități lingvistice avansate. Cu toate acestea, efectul Bouba–Kiki ridică posibilitatea ca unele asocieri dintre sunete și forme vizuale să apară datorită unor mecanisme perceptive mai elementare.

De exemplu, un sunet cu schimbări bruște poate părea compatibil cu un contur unghiular, în timp ce un sunet lin și fluid poate părea potrivit pentru o formă curbată.

Cercetătorii încearcă încă să înțeleagă de ce apar astfel de asocieri și în ce măsură se întâlnesc la diferite specii.

Studiul realizat pe câini contribuie la această direcție de cercetare, arătând că un animal nu are neapărat nevoie de limbaj vorbit pentru a manifesta o legătură între informațiile auditive și cele vizuale.

Cu toate acestea, experimentele nu pot stabili cu exactitate la ce se gândeau câinii. Comportamentul lor ar putea reflecta preferințe perceptive sau asocieri învățate, nu neapărat înțelegerea cuvintelor ca simboluri.

Cercetarea oferă o perspectivă interesantă asupra modului în care câinii ar putea asocia ceea ce aud cu ceea ce văd. Reacțiile lor la „Bouba” și „Kiki” sugerează că legăturile dintre sunete și forme nu sunt specifice exclusiv oamenilor, deși procesele mentale care stau la baza acestui comportament rămân neclare.

În loc să demonstreze că animalele interpretează limbajul la fel ca oamenii, rezultatele evidențiază o posibilitate mai amplă: diferitele simțuri ar putea funcționa împreună în moduri pe care oamenii de știință abia încep să le înțeleagă.

Cercetările viitoare vor contribui la clarificarea răspândirii acestor asocieri și a ceea ce ne pot dezvălui ele despre modul în care animalele percep lumea.