Maimuțe răpitoare

Bună, cititorilor! Comportamentul animalelor este, de obicei, legat de supraviețuire, cum ar fi găsirea hranei, evitarea prădătorilor sau îngrijirea puilor.

Totuși, oamenii de știință care studiau maimuțele de pe o mică insulă de pe coasta Panamei au observat ceva mult mai neobișnuit.

Un grup de maimuțe a fost surprins transportând în mod repetat pui de maimuțe urlătoare luați din familiile lor. Cercetătorii nu au găsit niciun beneficiu clar de supraviețuire în spatele acestor acțiuni.

O descoperire surprinzătoare în pădure

Povestea a început pe insula Jicarón, parte a Parcului Național Coiba din Panama, zonă protejată. Cercetătorii instalaseră camere cu detectare de mișcare pe toată insula pentru a observa maimuțele locale, care atrăseseră deja interes științific datorită abilităților lor remarcabile de a folosi unelte. În timp ce analizau înregistrările colectate în 2022, cercetătoarea Zoe Goldsborough a observat o imagine neașteptată.

O maimuță purta pe spate un pui de maimuță urlătoare. La început, scena părea aproape emoționantă. Maimuța părea să aibă grijă de pui, ceea ce i-a făcut pe cercetători să se întrebe dacă nu cumva descoperiseră un caz neobișnuit de adopție între specii.

Totuși, investigațiile ulterioare au dezvăluit rapid o poveste foarte diferită. Maimuța, supranumită „Joker” din cauza unei mici cicatrici din jurul gurii, a fost ulterior văzută purtând mai mulți pui diferiți de maimuțe urlătoare. Acest lucru a sugerat că nu era un eveniment izolat.

Ce părea adopție era de fapt răpire

Pe măsură ce oamenii de știință au analizat alte înregistrări, au descoperit că Joker nu era singura maimuță implicată. Pe o perioadă de 15 luni, cinci maimuțe tinere de sex masculin au fost observate purtând unsprezece pui diferiți de maimuțe urlătoare. Cercetătorii au găsit și imagini în care maimuțele urlătoare își chemau și își căutau puii dispăruți.

Aceste înregistrări au arătat clar că puii nu fuseseră abandonați. În schimb, fuseseră luați din familiile lor. Constatările, publicate în jurnalul Current Biology, descriu ceea ce cercetătorii consideră a fi primul caz documentat în care o specie răpește în mod repetat puii altei specii ca un comportament învățat social.

Niciun beneficiu evident

Unul dintre motivele pentru care descoperirea a atras atât de multă atenție este faptul că maimuțele nu par să câștige nimic din aceste răpiri. Nu mănâncă puii. Nu par să îi atace. Cercetătorii au găsit, de asemenea, puține dovezi că aceștia ar fi fost folosiți pentru joacă.

În regnul animal, majoritatea comportamentelor pot fi legate de avantaje clare, cum ar fi obținerea hranei, găsirea partenerilor sau apărarea teritoriului. În acest caz, niciuna dintre aceste explicații nu se potrivește. Maimuțele pur și simplu purtau puii în timp ce își continuau activitățile obișnuite.

Deoarece nu există un beneficiu evident, oamenii de știință suspectează că acest comportament s-ar fi putut răspândi prin curiozitate și imitație, mai degrabă decât din necesitate.

Un cost uriaș pentru puii de Maimuță urlătoare

Deși maimuțele nu par să fie intenționat dăunătoare, consecințele pentru puii răpiți sunt devastatoare. Cercetătorii au observat direct moartea a patru pui de maimuță urlătoare după ce au fost luați. Pe baza dovezilor disponibile, oamenii de știință cred că niciunul dintre puii răpiți nu a supraviețuit. Puii de maimuță urlătoare depind în mare măsură de mamele lor pentru hrană, căldură, protecție și dezvoltare socială.

Odată separați de grupurile lor familiale, șansele lor de supraviețuire sunt extrem de reduse. Această pierdere este deosebit de îngrijorătoare, deoarece populația de maimuțe urlătoare de pe insulă este deja considerată amenințată. Fiecare pui reprezintă o parte importantă a viitorului speciei.

Cum reușesc Maimuțele?

Unul dintre cele mai mari mistere rămâne fără răspuns: cum reușesc maimuțele să ia acești pui? Maimuțele urlătoare sunt mult mai mari și mai puternice decât maimuțele care transportă puii. Totuși, cercetătorii nu au observat răni la „răpitori”, ceea ce sugerează că întâlnirile pot avea loc rapid sau în condiții care le oferă un avantaj celor mai mici.

Oamenii de știință cred că răpirile au loc în coronamentul pădurii, unde camerele nu pot surprinde ușor evenimentele. Unii dintre pui păreau să aibă doar câteva zile când au fost observați pentru prima dată, ceea ce indică faptul că maimuțele reușesc remarcabil de bine să îi separe pe nou-născuți de mamele lor. Deocamdată, metoda exactă rămâne necunoscută.

Când cultura animală ia o turnură ciudată

Fenomenul evidențiază un concept științific important numit cultură animală. Cultura animală se referă la comportamentele care se răspândesc prin învățare și observație, mai degrabă decât prin moștenire genetică. Oamenii sunt faimoși pentru tradițiile culturale, dar și multe animale învață obiceiuri unele de la altele. Studii anterioare au documentat tendințe neobișnuite în rândul faunei sălbatice.

Unele grupuri de maimuțe au dezvoltat obiceiuri temporare care ulterior au dispărut. Orcile din Pacificul de Nord-Vest au început celebru să poarte somoni pe cap în anii 1980, un comportament care a reapărut în mod neașteptat după decenii. Răpirile puilor de maimuță urlătoare par a fi un alt exemplu de comportament care se răspândește social într-un grup, deși cu consecințe mult mai grave.

Ar putea plictiseala fi o explicație?

Cercetătorii cred că mediul insulei ar fi putut crea condițiile pentru această tendință neobișnuită. Maimuțele au resurse alimentare abundente și se confruntă cu foarte puțini prădători naturali. Fără presiuni constante de supraviețuire, au mai mult timp pentru explorare, experimentare și interacțiune cu mediul.

Această libertate a dus deja la comportamente impresionante, inclusiv utilizarea sofisticată a uneltelor. Totuși, oamenii de știință sugerează că acest lucru poate încuraja și activități care nu au un scop practic evident. Cu alte cuvinte, curiozitatea și timpul liber pot produce uneori comportamente neobișnuite, imprevizibile și chiar dăunătoare altor specii.

Cercetătorii analizează în continuare noi înregistrări de pe insulă, iar rapoartele sugerează că cel puțin un alt pui de maimuță urlătoare a fost luat după încheierea perioadei inițiale de studiu.