Pești otrăviți

Microplasticele au ajuns în râurile, lacurile și pâraiele Amazonului, iar cercetătorii descoperă tot mai multe dovezi despre efectele lor asupra peștilor.

Particulele au fost găsite în branhii și în tractul digestiv, iar unele specii prezintă semne de stres, pierdere în greutate și afectarea proceselor fiziologice.

Problema depășește însă lumea acvatică, deoarece peștele reprezintă un aliment de bază pentru numeroase comunități din regiune.

Un pește vulnerabil

În apele amazoniene, pirarucu trăiește între două lumi. În lacurile de luncă, unde nivelul oxigenului din apă este scăzut, acest pește uriaș urcă la suprafață pentru a respira aer.

De-a lungul unei evoluții de cel puțin 100 de milioane de ani, pirarucu și-a dezvoltat o vezică înotătoare modificată, care funcționează asemenea unui plămân primitiv. Această adaptare rară i-a permis să supraviețuiască în medii prea dificile pentru multe alte specii.

Astăzi, însă, tocmai această particularitate îl expune unui nou pericol: poluarea cu microplastice.

Biologul Adalberto Val, director al Institutului Național de Știință și Tehnologie pentru Adaptările Organismelor Acvatice din Amazon, spune că mediul amazonian este deja extrem de solicitant. Temperaturile ridicate și nivelul redus de oxigen pun presiune asupra organismelor, iar poluarea cu plastic adaugă o nouă provocare.

Când respirația devine riscantă

Pirarucu (Arapaima gigas) nu poate supraviețui mai mult de aproximativ 10 minute fără să iasă la suprafață pentru aer. Organul său respirator este conectat la vezica înotătoare modificată, ceea ce îl aduce în contact direct cu microplasticele care plutesc la suprafața apei.

Particulele pot afecta direct sistemul respirator

Atunci când microplasticele pătrund în organul respirator, există riscul unor leziuni mecanice. Particulele pot bloca fizic glota și pot împiedica circulația aerului. Glota conține și celule care detectează nivelurile de oxigen și dioxid de carbon. Microplasticele pot afecta aceste celule și pot perturba mecanismele prin care peștele își controlează respirația.

Particulele pot, de asemenea, reține elemente importante pentru funcționarea organismului. Sodiu, potasiu și calciu se pot lega de plastic și pot deveni indisponibile pentru procesele fiziologice normale. Organismul tratează microplasticele ca pe elemente străine și încearcă să le elimine. Acest răspuns poate declanșa procese inflamatorii, iar energia care ar fi folosită pentru alte funcții este direcționată către combaterea particulelor.

Pentru că pirarucu respiră aer, microplasticele pot ajunge mai ușor în țesuturile interne. Acest lucru ridică preocupări nu doar pentru sănătatea peștilor, ci și pentru oamenii din Amazon care se bazează pe pește ca sursă de hrană.

Inundațiile schimbă riscul

Prezența microplasticelor în apele Amazonului este deja bine documentată, chiar dacă cercetările privind efectele lor asupra organismelor sunt relativ recente. Particulele au fost găsite în râuri mari, în pâraie forestiere numite igarapés, în lacuri și chiar în zonele de mangrove de la gura Amazonului.

Totuși, acest lucru nu împiedică plasticul să se deplaseze, să se depună pe fundul râurilor sau să se acumuleze în zonele cu ape lente.

Zonele urbane sunt mai afectate

Pâraiele și lacurile care primesc ape uzate netratate și deșeuri aruncate necorespunzător pot avea concentrații mult mai mari. În Manaus, cercetătorii au găsit până la 74.550 de particule de microplastic pe metru cub de apă în unele pâraie urbane.

În lacul Puraquequara, aflat în partea de est a orașului, microplasticele au fost găsite în tractul digestiv al jumătății dintre exemplarele de jaraqui analizate. Această specie este cel mai consumat pește din statul Amazonas.

Un alt factor important este variația sezonieră a nivelului apelor. În perioada ploioasă, râurile se extind și conectează diferite habitate, inclusiv zonele inundabile și pădurile inundate. Astfel, poluanții se pot răspândi pe suprafețe mai mari. În sezonul secetos, când nivelul apei scade, particulele de plastic se pot concentra în bălți, canale, sedimente și alte zone izolate, crescând expunerea organismelor acvatice.

Tipul apei poate influența, de asemenea, comportamentul microplasticelor. În anumite medii, plasticul se poate fragmenta mai ușor, în timp ce în altele se poate depune pe fundul râurilor și lacurilor.

Vegetația acvatică joacă și ea un rol. Plantele plutitoare pot reține particulele de plastic și le pot încetini deplasarea în aval. În același timp, această acumulare poate face microplasticele mai ușor accesibile animalelor care trăiesc sau se hrănesc printre aceste plante, de la pești mici până la lamantini.

Peștii mici sunt expuși

Pirarucu trăiește în râuri largi și lacuri mari, dar Amazonul adăpostește și numeroase specii de dimensiuni mici. Acestea se găsesc în rețeaua de pâraie înguste cunoscute sub numele de igarapés.

În pâraiele urbane din Manaus și Belém, însă, cel puțin 20% dintre zonele monitorizate aveau concentrații care depășeau limitele considerate sigure pentru viața acvatică, potrivit unui studiu publicat în 2023.

Ecologista și profesoara Danielle Regina Ribeiro-Brasil de la Universitatea Federală din Mato Grosso a ales să studieze tocmai aceste ecosisteme mai puțin analizate.

Ea a colectat pești din bazinele râurilor Guamá și Acará-Capim din Pará, inclusiv din zone afectate de defrișări, creșterea bovinelor și extinderea urbană. Microplasticele au fost detectate în branhiile și tractul digestiv al tuturor peștilor analizați, cu excepția unuia. În total, cercetătoarea a identificat 383 de particule de plastic în probe.

Contaminarea nu se limitează la speciile care se hrănesc pe fundul apei

Cercetătorii au presupus inițial că peștii care consumă sedimente sau plante vor fi cei mai contaminați. Totuși, particulele au fost găsite și la speciile prădătoare, ceea ce sugerează că poluarea cu plastic este deja integrată în lanțurile trofice locale. În medie, au fost identificate 5,6 particule pentru fiecare exemplar. Pentru peștii mici care trăiesc în canale înguste, chiar și această cantitate poate provoca leziuni fizice.

Ingerarea particulelor poate duce la blocaje gastrointestinale și leziuni interne. Microplasticele se pot lipi, de asemenea, de branhii, afectând respirația și sistemul imunitar.

Nivelul contaminării diferă de la o specie la alta. Lambari (Hemigrammus unilineatus), care ajunge la aproximativ 5 centimetri lungime, a prezentat niveluri mai scăzute. În schimb, jacundá (Crenicichla regani), care poate ajunge la aproximativ 7 centimetri, a acumulat mai multe particule în branhii.

Plasticul ajunge și în sedimente

Cercetătorul Renan Amanajás de la Institutul Național de Cercetări Amazoniene spune că mai sunt multe de aflat despre efectele microplasticelor. În Amazon există peste 3.000 de specii de pești, iar reacțiile lor pot varia în funcție de particularitățile fiecărei specii.

Amanajás studiază efectele microplasticelor asupra tamoatá (Hoplosternum littorale), un pește frecvent întâlnit pe fundul lacurilor și în zonele inundabile. Acesta se hrănește cu resturi organice depuse în sedimente, ceea ce îl face deosebit de vulnerabil la particulele acumulate pe fundul apei.

Chiar și o concentrație foarte mică poate avea efecte

Datele colectate până acum arată că o concentrație de doar 0,0005% de microplastice în hrană poate afecta starea generală a acestui pește, crescând nivelul de stres și provocând pierdere în greutate. Răspunsul inflamator poate afecta, la rândul său, alte funcții esențiale ale organismului.

Un posibil risc pentru oameni

Problema microplasticelor se extinde de la organismele acvatice către comunitățile care depind de pește.

Cercetătorii vorbesc despre trei domenii principale de îngrijorare: conservarea biodiversității, siguranța alimentară și sănătatea umană.

Poluarea cu plastic adaugă o presiune suplimentară asupra biodiversității acvatice din Amazon, alături de alte amenințări precum pesticidele, schimbările climatice, defrișările și barajele. Deși amploarea completă a efectelor nu este încă cunoscută, studiile arată că microplasticele pot modifica procese biologice fundamentale la animale.

Peștele este, în același timp, un aliment de bază în Amazon. În statul Amazonas, consumul mediu annual ajunge la 14 kilograme pe persoană, comparativ cu 2,8 kilograme, media națională din Brazilia. În comunitățile de pe malurile râurilor, unde pescuitul pentru consum propriu are un rol important, cantitatea consumată poate fi și mai mare.

În acest context, contaminarea cu microplastice îi îngrijorează pe cercetători deoarece ar putea afecta dezvoltarea, greutatea și calitatea populațiilor de pești.

Efectele asupra reproducerii sunt încă insuficient cunoscute

Nu există încă suficiente studii dedicate modului în care microplasticele afectează reproducerea peștilor amazonieni. Cercetările internaționale arată însă că aceste particule pot afecta organele reproductive și dezvoltarea embrionilor și a puilor.

În Amazon, unde microplasticele au fost deja identificate în tractul digestiv al numeroaselor specii, cercetătorii încearcă să afle cum poate influența această expunere populațiile sălbatice și, implicit, pescuitul local.

Un alt motiv de îngrijorare este expunerea oamenilor prin alimentație. Un studiu din 2025 asupra unor pești din Marea Chinei de Sud și Strâmtoarea Malacca a identificat microplastice în țesuturile comestibile ale speciilor comercializate, cu o medie de 8,95 particule pentru fiecare exemplar.

Cercetătorii au estimat un aport zilnic de până la 1,6 particule pentru o persoană prin consumul de pește. Nu există încă studii similare pentru peștii din Amazon, însă cercetătorii consideră că această cale de expunere este foarte probabilă și în regiune.