Crocodili în captivitate

Crocodilii marini sunt renumiți pentru capacitatea de a reveni pe teritoriile cunoscute, uneori parcurgând distanțe mari după ce sunt mutați.

Un nou studiu realizat în Bangladesh a arătat însă că animalele crescute în captivitate pot avea un comportament foarte diferit.

Cercetătorii au descoperit că crocodilii maturi crescuți în captivitate și eliberați în Sundarbans s-au adaptat mediului sălbatic, în loc să încerce să revină la centrele de reproducere în care trăiseră ani întregi.

Rezultatele, publicate în revista Cercetarea faunei sălbatice (Wildlife Research), ar putea ajuta specialiștii în conservare să dezvolte metode mai eficiente pentru refacerea populațiilor de crocodili aflate în declin.

Crocodilii au de obicei un instinct puternic de revenire

Comportamentul de revenire este întâlnit la numeroase specii de animale și le ajută să ajungă din nou la cuiburi, zone de hrănire sau teritorii cunoscute. Crocodilienii sunt navigatori deosebit de eficienți și au fost adesea observați revenind în direcția locurilor în care au fost capturați inițial.

Ru Somaweera, ecolog comportamental și profesor asociat adjunct la Universitatea Murdoch (Murdoch University), a explicat că această capacitate puternică de revenire poate crea probleme importante pentru programele de relocare.

El a precizat că, deși crocodilii sălbatici încearcă adesea să revină pe teritoriile lor inițiale, cercetătorii cunosc mult mai puține informații despre comportamentul animalelor crescute în captivitate după eliberare.

Pentru a investiga acest aspect, cercetătorii s-au concentrat asupra crocodililor marini din pădurea de mangrove Sundarbans din Bangladesh.

O populație care se reface cu dificultate

Crocodilii marini din Bangladesh au fost reduși puternic prin vânătoarea comercială înainte de introducerea protecției legale în 1973. În ciuda acestor măsuri de protecție, populația a înregistrat puține semne măsurabile de refacere.

Majoritatea animalelor cunoscute care au mai rămas în țară trăiesc în Sundarbans, unde un studiu recent a estimat că mai există doar aproximativ 140 de crocodili maturi.

Programele tradiționale de reintroducere s-au bazat adesea pe pui de crocodil. Totuși, puii au rate de supraviețuire foarte scăzute și au nevoie de mulți ani pentru a ajunge la maturitate reproductivă.

Somaweera a explicat că eliberarea unor animale mai vârstnice crescute în captivitate ar putea oferi o alternativă, însă numai dacă acești crocodili se pot adapta habitatelor necunoscute în loc să încerce să revină în captivitate.

Cinci crocodili au fost monitorizați

Cercetătorii au echipat cinci crocodili marini maturi cu dispozitive de urmărire prin satelit și le-au monitorizat deplasările timp de mai multe luni.

Grupul a inclus trei femele care trăiseră între opt și 22 de ani în captivitate, un crocodil sălbatic eliberat în același loc în care fusese capturat și un alt animal sălbatic mutat la aproximativ 132 km de teritoriul său inițial.

Contrastul dintre animale a fost evident.

Niciuna dintre cele trei femele crescute în captivitate nu a prezentat semne că ar încerca să revină la centrul de reproducere. În schimb, acestea și-au stabilit teritorii relativ mici și s-au deplasat în moduri asemănătoare crocodililor sălbatici locali.

Somaweera a spus că acest comportament sugerează că animalele crescute în captivitate au reușit să se adapteze surprinzător de bine la noul lor mediu.

Un crocodil sălbatic a încercat să se întoarcă

Crocodilul sălbatic relocat, numit Jongra, a avut un comportament foarte diferit.

Deși Jongra nu a ajuns la locul capturării inițiale în perioada studiului, deplasările sale au fost orientate constant în acea direcție. El a parcurs zilnic distanțe mult mai mari decât ceilalți crocodili și a acoperit o zonă considerabil mai extinsă.

În anumite zile, Jongra s-a deplasat pe mai mult de 30 km, un tipar considerat de cercetători caracteristic unui instinct puternic de revenire.

O nouă variantă pentru conservare

Rezultatele sugerează că eliberarea crocodililor subadulți sau adulți crescuți în captivitate ar putea fi un instrument util pentru consolidarea populațiilor sălbatice.

Cercetătorii au subliniat că relocarea crocodililor sălbatici necesită în continuare o planificare atentă, deoarece instinctul lor de revenire poate rămâne puternic chiar și după transportarea pe distanțe mari.

Studiul nu demonstrează că toți crocodilii crescuți în captivitate se vor adapta cu succes, mai ales deoarece au fost monitorizate doar cinci animale.

Totuși, rezultatele oferă dovezi încurajatoare că animalele mature crescute în captivitate ar putea avea o valoare mai mare pentru conservare decât s-a presupus anterior.

În regiunile în care numărul crocodililor rămâne foarte scăzut, eliberarea unor animale mai mari, care sunt deja mai aproape de vârsta de reproducere, ar putea reprezenta o alternativă mai practică la dependența exclusivă de puii vulnerabili.