Delfinul oportunist

Un delfin cu bot gros, pe nume Bubbles, le-a atras atenția cercetătorilor printr-o metodă neobișnuită de procurare a hranei.

În loc să își urmărească mereu direct prada, delfinul a vizat în mod repetat pești și a profitat de ceea ce se întâmplă atunci când aceștia ajung într-o situație stresantă.

Observațiile adunate pe parcursul mai multor ani sugerează că acest comportament ar putea fi o strategie de hrănire învățată și eficientă din punct de vedere energetic, nu un eveniment izolat.

O strategie rară de hrănire

Cercetătorii de la University of the Sunshine Coast au documentat comportamentul lui Bubbles în apropierea insulei Lady Elliot, situată în partea sudică a Marii Bariere de Corali. Echipa a înregistrat de 11 ori, între 2021 și 2025, faptul că delfinul a folosit aceeași metodă neobișnuită.

Comportamentul este un exemplu de cleptoparazitism, termen folosit de oamenii de știință pentru situațiile în care un animal obține hrană deja procurată sau colectată de un alt animal. Deși furtul hranei apare la numeroase specii din lumea animală, observarea detaliată a acestui fenomen la mamiferele marine este rară.

Observațiile repetate oferă astfel o oportunitate neobișnuită de a studia modul în care un delfin poate dezvolta o metodă proprie de hrănire.

Strategia folosită de Bubbles

Strategia începe atunci când Bubbles se apropie de un banc de pești din specia Carangoides gymnostethus. Cercetătorii au observat că delfinul alege un pește și începe să îl urmărească prin apă. Se pare că urmărirea provoacă peștelui suficient stres pentru a-l determina să elimine hrana consumată recent.

Bubbles se grăbește apoi spre pește și consumă hrana eliminată. În loc să cheltuiască aceeași cantitate de energie pentru a captura singur o pradă care se deplasează rapid, delfinul profită de hrana deja obținută de un alt animal. Procesul a fost observat în repetate rânduri, ceea ce face observațiile deosebit de interesante.

Cercetătorii consideră că Bubbles ar fi putut învăța să recunoască peștii care oferă șanse mai mari de a obține hrană valoroasă și chiar să îi prefere pe cei care au ingerat o cantitate mai mare de hrană. Observațiile disponibile nu demonstrează însă exact modul în care delfinul identifică acești pești.

De ce este important acest comportament?

Procurarea hranei necesită energie, mai ales atunci când un animal urmărește o pradă rapidă. În cazul lui Bubbles, cercetătorii au observat în mod constant că delfinul caută hrană singur, deși delfinii cu bot gros se pot hrăni și în grup. Potrivit echipei de cercetare, acest comportament specific ar putea reduce energia necesară pentru obținerea hranei.

În loc să se bazeze în totalitate pe urmărirea directă, Bubbles pare să profite de legătura dintre comportamentul unui alt pește și hrana pe care acesta a consumat-o deja. Acest lucru ar putea explica de ce metoda s-a repetat pe parcursul mai multor ani.

Cercetătorii au sugerat, de asemenea, că sunetele repetate de tip clic și semnalele sonore de frecvență joasă ar putea amplifica stresul peștilor și, astfel, ar putea contribui la proces. Aceasta rămâne însă o ipoteză, nu o explicație confirmată, fiind necesare observații suplimentare pentru a stabili exact rolul sunetelor.

Dovada capacității individuale de adaptare

Una dintre cele mai interesante implicații ale descoperirii se referă la capacitatea de adaptare comportamentală. Animalele nu se bazează neapărat pe o singură metodă de hrănire pe parcursul vieții. Experiența le poate influența modul în care reacționează la mediul înconjurător și felul în care valorifică oportunitățile disponibile.

În cazul lui Bubbles, cercetătorii au observat aceeași strategie generală de mai multe ori, pe parcursul mai multor ani. Acest lucru ridică posibilitatea ca delfinul să fi dezvoltat prin experiență o tehnică proprie. Studiul s-a concentrat însă asupra unui singur exemplar, astfel că observațiile nu permit stabilirea gradului în care acest comportament este răspândit în rândul delfinilor cu bot gros.

Potrivit cercetătorilor, un comportament similar ar putea trece neobservat și în alte locuri. Animalele marine își petrec o mare parte din viață sub apă, ceea ce îngreunează monitorizarea detaliată pe termen lung. Astfel, un comportament care apare rar poate trece cu ușurință neobservat, dacă un anumit exemplar nu este urmărit o perioadă îndelungată.

Tehnologia poate dezvălui mai multe

Monitorizarea subacvatică pe termen lung este dificilă, mai ales atunci când animalele se deplasează pe suprafețe întinse. Cercetătorii consideră că asocierea observațiilor subacvatice cu tehnologii precum dronele ar putea facilita documentarea unor tehnici neobișnuite de procurare a hranei.

Astfel de metode i-ar putea ajuta pe oamenii de știință să stabilească dacă furtul hranei este specific doar câtorva exemplare sau dacă apare mai frecvent decât indică înregistrările disponibile în prezent. Observațiile suplimentare ar putea contribui și la clarificarea faptului dacă delfinii învață independent astfel de tehnici sau dacă aceste comportamente se pot răspândi prin învățare socială.

Comportamentul lui Bubbles reprezintă un exemplu fascinant al modului în care animalele pot folosi strategii flexibile pentru a-și procura hrana. Cele 11 observații documentate nu demonstrează că toți delfinii cu bot gros se comportă astfel, dar oferă motive pentru investigarea mai atentă a metodelor neobișnuite de hrănire.

Studiul evidențiază, de asemenea, valoarea observațiilor atente desfășurate pe termen lung, deoarece unele dintre cele mai relevante comportamente pot deveni vizibile doar atunci când cercetătorii urmăresc în mod repetat aceleași animale.